Asociatia brokerilor vamali

din Republica Moldova

  • Русский
  • Romana
  • English
Membrii asociatiei
Capitolul IV: VĂMUIREA

 Capitolul IV

VĂMUIREA
Secţiunea a 22-a
Principii generale
    Articolul 131. Procedura vămuirii
    Vămuirea se efectuează în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative, inclusiv cu cele emise de Serviciul  Vamal.
    Articolul 132. Locul şi timpul efectuării
                           operaţiunilor de vămuire
    (1) Operaţiunile de vămuire a mărfurilor se efectuează în locurile stabilite din zonele de activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor sau subdiviziunile lor şi în orele de program ale organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.
    (2) La solicitarea persoanei, vămuirea poate fi efectuată, cu acordul organului vamal, în alte locuri şi în ore extraprogram, din contul persoanei.
    Articolul 133. Asistarea titularilor de drepturi
                           asupra mărfurilor şi mijloacelor de
                           transport şi a reprezentanţilor lor la
                           operaţiunile de vămuire
    (1) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la operaţiunile de vămuire.
    (2) La cererea organului vamal, persoanele indicate la alin.(1) sînt obligate să asiste la vămuire şi să acorde asistenţă colaboratorului vamal.
    Articolul 134. Limba în care sînt perfectate actele vamale
    Actele vamale se perfectează în limba de stat, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.
   
[Art.134 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349; în vigoare 01.01.09]
    Articolul 135. Organele care efectuează vămuirea
    Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi de cele de frontieră şi nu poate fi efectuată de alte organe. Serviciul Vamal are dreptul să stabilească organele vamale la care să aibă loc vămuirea unor categorii de mărfuri şi mijloace de transport.
    Articolul 136. Utilizarea şi dispunerea de mărfurile
                           şi mijloacele de transport care nu au fost
                           vămuite pe deplin
    (1) Nimeni nu este în drept să utilizeze sau să dispună de mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost vămuite pe deplin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod şi de actele normative ale Serviciului Vamal.
    (2) Serviciul Vamal este în drept să stabilească condiţii şi restricţii cu privire la utilizarea şi dispunerea de mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost vămuite pe deplin.
    Articolul 137. Începutul vămuirii
    Vămuirea începe în momentul în care colaboratorul vamal se declară disponibil să perfecteze actele vamale asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, respectînd procedura efectuării operaţiunilor prealabile, prevăzute de prezentul cod.
    Articolul 138. Vămuirea simplificată
    (1) La introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor necesare în caz de calamitate naturală, catastrofă şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor uşor alterabile, substanţelor radioactive, materialelor de informare în masă, se efectuează vămuirea simplificată.
    (2) Cazurile şi condiţiile în care se efectuează vămuirea simplificată sînt stabilite de Serviciul Vamal.
    Articolul 139. Efectuarea operaţiunilor cu mărfurile
                           şi mijloacele de transport supuse vămuirii
    (1) La cererea organului vamal, persoana care trece mărfuri peste frontiera vamală, transportatorul, deţinătorul depozitului, alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport sînt obligate să efectueze transportul, cîntărirea, alte operaţiuni de determinare a cantităţii mărfurilor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, reparaţia ambalajului deteriorat, ambalarea, reambalarea, deschiderea ambalajului sau altor spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse vămuirii.
    (2) În alte cazuri, dacă vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport nu a fost încheiată, operaţiunile indicate la alin.(1) pot fi efectuate numai cu autorizaţia organului vamal.
    (3) Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace de transport nu trebuie să implice cheltuieli suplimentare pentru organul vamal.
    Articolul 140. Probele şi mostrele de mărfuri
                           necesare vămuirii
    (1) În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri, supunîndu-le cercetării (expertizei).
    (2) Pot fi prelevate, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre de mărfuri aflate sub supraveghere vamală şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor, precum şi de organele de control de stat.
    (3) Probele şi mostrele vor fi prelevate în cantităţi minime, suficiente cercetării.
    (4) La prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri aflate sub supraveghere vamală se întocmeşte un act, de o formă stabilită de Serviciul Vamal.
    (5) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la prelevarea de probe şi mostre de către colaboratorii vamali şi de alte organe de control de stat. Colaboratorii vamali asistă la prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri de către alte organe de control de stat, precum şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor. Aceste persoane sînt obligate să acorde asistenţă colaboratorilor vamali la prelevarea de probe şi mostre şi să efectueze din contul lor operaţiuni de încărcare-descărcare, alte operaţiuni necesare luării de probe şi mostre.
    (6) În lipsa titularului de drepturi asupra mărfurilor şi a reprezentantului lui, probele şi mostrele de mărfuri pot fi prelevate de organele vamale în cazul în care aceste persoane nu vin timp de 10 zile după prezentarea mărfurilor, precum şi în împrejurări care nu suferă amînare. În astfel de cazuri, la prelevarea de probe şi mostre asistă persoane fizice care nu sînt interesate în rezultatul cercetării (expertizei).
    (7) Titularul de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentantul lui sînt în drept să ia cunoştinţă de rezultatele expertizei. Organul vamal trebuie să fie informat despre rezultatele expertizei probelor şi mostrelor de mărfuri prelevate de un alt organ de control de stat.
    (8) Organul vamal nu restituie cheltuielile aferente prelevării de probe şi mostre de mărfuri. Cheltuielile aferente cercetării (expertizei) probelor şi mostrelor de mărfuri, suportate de organul vamal şi de laboratorul lui, nu se restituie de către titularul de drepturi asupra mărfurilor, cu excepţia cazurilor cînd cercetările sînt efectuate la rugămintea acestuia.
    (9) Procedura şi termenul de prelevare a probelor şi mostrelor, de cercetare a lor, precum şi condiţiile de dispunere de ele se stabilesc de către Serviciul Vamal.
    Articolul 141. Asigurarea respectării legislaţiei vamale
                            la transportul de mărfuri cu
                           documentele însoţitoare
    (1) În cazul în care există temeiuri de a se presupune că transportatorul cu mijlocul său de transport nu poate garanta respectarea prevederilor din prezentul cod, organul vamal este în drept să permită transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare cu condiţia înzestrării necesare a mijlocului de transport sau transportul acestora de către transportatorul vamal, conform prevederilor prezentului cod şi actelor normative ale Serviciului  Vamal.
   (2) Cheltuielile suportate de transportator în legătură cu înzestrarea mijlocului de transport sau cu transportarea mărfurilor cu documentele însoţitoare de către transportatorul vamal nu se restituie de către organele de stat.
    (3) În cazurile neprevăzute la alin.(1), transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare se efectuează după ce sînt plătite drepturile de import sau de export.
   
Secţiunea a 221
Clasificarea mărfurilor conform Nomenclatorului mărfurilor
    Articolul 1411 . Nomenclatorul mărfurilor
    (1) Nomenclatorul mărfurilor se aprobă de Guvern în concordanţă cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Nomenclatorul mărfurilor se utilizează de organul vamal pentru reglementarea măsurilor tarifare şi netarifare în comerţul exterior şi în scopuri statistice.
    Articolul 1412. Clasificarea mărfurilor
    (1) Clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant. Ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului mărfurilor.
    (2) În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor.
    (3) Serviciul Vamal este împuternicit să emită pentru unele tipuri de mărfuri norme metodologice cu privire la clasificarea lor, asigurînd publicarea acestor norme.
    (4) Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. Declarantul este în drept să conteste decizia în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
    Articolul 1413. Deciziile tarifare prealabile privind
                             clasificarea mărfurilor
    (1) Persoanele interesate au dreptul de a solicita Serviciului Vamal emiterea unor decizii tarifare prealabile privind clasificarea mărfurilor. Serviciul Vamal va refuza emiterea deciziei tarifare prealabile în cazul în care solicitarea nu are legătură cu o operaţiune de import sau de export preconizată.
    (2) Decizia tarifară prealabilă este obligatorie pentru organele vamale şi solicitant numai în privinţa clasificării tarifare a mărfurilor declarate de solicitant în scopul aplicării drepturilor de import sau de export, dacă formalităţile vamale sînt îndeplinite ulterior datei la care s-a comunicat informaţia, iar mărfurile sînt identice cu cele menţionate în decizie.
    (3) Cererea privind decizia tarifară prealabilă se întocmeşte în scris, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, şi se referă la un singur tip de mărfuri. În funcţie de specificul mărfii, la cerere se anexează fotografii, documentaţie care să cuprindă descrierea, principalele caracteristici, precum şi analizele de laborator ale mărfii.
    (4) În cel mult 3 luni din momentul recepţionării solicitării scrise, decizia tarifară prealabilă se emite şi se aduce la cunoştinţă solicitantului.
    (5) Serviciul Vamal este în drept să emită decizii tarifare prealabile şi în afara termenului prevăzut la alin.(4), informînd concomitent solicitantul despre acest fapt. Scrisoarea de informare va fi remisă solicitantului pînă la expirarea termenului iniţial, cu indicarea motivelor necesităţii prelungirii termenului şi stabilirea unui nou termen.
    (6) Decizia tarifară prealabilă prin care se respinge o solicitare sau care este în detrimentul solicitantului urmează să fie motivată în mod obligatoriu.
    (7) Deciziile tarifare prealabile se eliberează gratuit.
    (8) Deciziile tarifare prealabile sînt aplicabile începînd cu data la care au fost emise şi nu au efect retroactiv.
    (9) La depunerea declaraţiei, titularul deciziei tarifare prealabile îşi asumă obligaţia de a demonstra conformitatea condiţiilor pe care le întruneşte marfa cu cele descrise în decizie.
    Articolul 1414. Termenul de valabilitate a deciziei
                             prealabile privind clasificarea mărfurilor
    (1) Decizia prealabilă privind clasificarea mărfurilor este valabilă pentru o perioadă de 6 ani, începînd cu data emiterii.
    (2) În cazul în care se constată că la emiterea unei decizii prealabile s-au luat în considerare informaţii eronate sau incomplete, Serviciul Vamal va recurge la anularea acesteia.
    (3) Decizia prealabilă încetează de a fi valabilă în cazul:
    a) adoptării unor reglementări noi incompatibile cu ea;
    b) revocării din cauza comiterii de greşeli la emiterea ei, titularul urmînd să fie notificat despre acest fapt.
    (4) Prevederea alin.(3) lit.a) se aplică de la data intrării în vigoare a actelor normative menţionate, iar cele de la lit.b), de la data primirii notificării.
    (5) Titularul unei decizii prealabile de clasificare a mărfurilor care a încetat să mai fie valabilă conform alin.(3) lit.b) poate folosi în continuare informaţia referitoare la clasificare la stabilirea drepturilor de import şi/sau de export, precum şi a altor drepturi, pe o durată de 6 luni. Acest termen se instituie numai în situaţia în care titularul are încheiate contracte ferme pentru cumpărarea sau vînzarea mărfurilor în temeiul deciziei prealabile înainte ca încetarea valabilităţii să se fi produs.
    [Secţiunea 221 introdusă prin LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]

Secţiunea a 23-a
Operaţiunile prealabile
    Articolul 142. Operaţiunile prealabile
    Prin operaţiuni prealabile se înţeleg acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub o anumită destinaţie vamală.
    Articolul 143. Scopurile principale ale operaţiunilor
                           prealabile
    (1) Operaţiunile prealabile sînt menite să faciliteze şi să urgenteze vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, plasarea lor sub o anumită destinaţie vamală.
    (2) Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite.
    Articolul 144. Informarea organului vamal
                           despre trecerea de mărfuri peste
                           frontiera vamală
    (1) La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din zonele libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre trecerea frontierei vamale. Organul vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.
    (2) Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republica Moldova, persoana care le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite. Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului.
    (3) Prevederile prezentului articol nu se aplică transporturilor maritime, fluviale şi aeriene care traversează teritoriul vamal fără escală în porturile sau aeroporturile de pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 145. Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de
                           transport şi documentelor însoţitoare la
                           locul stabilit de organul vamal
    (1) După înştiinţarea consemnată la art.144, transportatorul este obligat să prezinte mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal fără schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri.
    (2) Mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare se prezintă în timpul stabilit de organul vamal, în funcţie de posibilităţile mijloacelor de transport, de rută şi de alte condiţii.
    Articolul 146. Măsurile care trebuie luate în caz de avarie
                           sau de forţă majoră
    (1) Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în condiţiile art.145, el este obligat să întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare. Organul vamal stabileşte măsurile care trebuie să fie întreprinse pentru asigurarea controlului vamal.
    (2) Organul vamal nu restituie transportatorului cheltuielile aferente acţiunilor prevăzute la alin.(1).
    (3) Prevederile prezentului articol se aplică şi transporturilor maritime, fluviale şi aeriene prevăzute la art.144 alin.(3) dacă ele sînt nevoite să facă escală pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 147. Prezentarea mărfurilor şi mijloacelor
                           de transport la destinaţie
    (1) Mărfurile şi mijloacele de transport sînt aduse la destinaţie, iar documentele însoţitoare sînt prezentate organului vamal. Despre sosirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, organul vamal este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor şi mijloacelor de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea programului organului vamal.
    (2) La cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport sînt prezentate organului vamal de facto.
    (3) După prezentarea mărfurilor, titularul de drepturi asupra mărfurilor sau reprezentantul lui poate preleva, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre pentru a plasa mărfurile în regimul vamal respectiv.
    (4) Mărfurile şi mijloacele de transport sosite la destinaţie în orele extraprogram ale organului vamal trebuie să fie plasate în zona de control vamal.
    (5) Lăsarea mărfurilor şi mijloacelor de transport fără supraveghere, schimbarea locului de staţionare, descărcarea şi transbordarea mărfurilor, schimbarea locului iniţial de plasare a mărfurilor, debarcarea pasagerilor, deschiderea ambalajului şi alte operaţiuni pot fi efectuate numai cu permisiunea organului vamal.
    (6) Încălcarea prevederilor alin.(5) nu atrage răspundere dacă transportatorul demonstrează că a existat un pericol real pentru viaţa şi sănătatea pasagerilor şi a echipajului, pericolul distrugerii, pierderii sau deteriorării mărfurilor şi mijlocului de transport, condiţii pe care acesta trebuie să le aducă imediat la cunoştinţa organului vamal.
    (7) Organul vamal este în drept să ceară efectuarea imediată sau în anumite termene, stabilite de el, a operaţiunilor prevăzute la alin.(5).
    (8) Organul vamal nu restituie cheltuielile suplimentare suportate de transportator din cauza operaţiunilor şi condiţiilor consemnate în prezentul articol.
    Articolul 148. Răspunderea în timpul operaţiunilor
                           prealabile
    Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, persoana responsabilă de ele, precum şi de plata drepturilor de import sau de export, este titularul regimului vamal de tranzit sau titularul declaraţiei sumare, după caz.
    Articolul 149. Depozitarea provizorie
    Mărfurile, din momentul prezentării lor la organul vamal şi pînă la punerea în liberă circulaţie sau la plasarea sub o anumită destinaţie vamală, se află în depozitare provizorie sub supraveghere vamală.
Secţiunea a 24-a
Depozitul provizoriu
    Articolul 150. Locul depozitării provizorii
    Depozitarea provizorie se efectuează în spaţii amenajate conform cerinţelor stabilite de către Serviciul Vamal (depozite provizorii).
    Articolul 151. Deţinătorul depozitului provizoriu
    (1) Depozitul provizoriu este înfiinţat de organul vamal, de alte structuri subordonate Serviciului Vamal sau de brokerul vamal.
    (2) În cazul în care mărfurile necesită condiţii speciale de depozitare ce nu pot fi asigurate de persoanele specificate la alin.(1), depozitarea provizorie poate fi efectuată şi la locul de destinaţie a bunurilor sub supraveghere vamală sau în alte locuri autorizate de organul vamal în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 152. Mărfurile care pot fi plasate în
                          depozitul provizoriu
    În depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri. Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele ce necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale.
    Articolul 153. Documentele necesare plasării mărfurilor
                            în depozitul provizoriu
    (1) Plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu se efectuează în baza declaraţiei sumare.
    (2) Organul vamal este în drept să ceară orice documente de identificare a mărfurilor plasate în depozitul provizoriu.
    Articolul 154. Declaraţia sumară
    (1) Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, pot fi folosite declaraţii sumare.
    (2) Forma declaraţiei sumare şi informaţia care trebuie indicată în ea sînt stabilite de Serviciul Vamal.
    (3) Declarantul sau brokerul vamal care activează în numele acestuia depune declaraţia sumară la prezentarea mărfurilor.
    (4) La depunerea declaraţiei sumare se va institui o garanţie pentru mărfurile depozitate provizoriu.
    (5) Dacă mărfurile sînt plasate sub o destinaţie vamală în termenul stabilit, declaraţia sumară nu se perfectează, iar mărfurile nu sînt introduse în depozitul provizoriu.
    Articolul 155. Obligaţiile deţinătorului de depozit
                            provizoriu
    Deţinătorul de depozit provizoriu este obligat:
    a) să creeze condiţii de depozitare a mărfurilor;
    b) să excludă posibilităţile de sustragere din depozit a mărfurilor;
    c) să ţină evidenţa mărfurilor păstrate în depozit şi să prezinte Serviciului Vamal dări de seamă conform procedurii stabilite de acesta.
    Articolul 156. Drepturile suplimentare ale organului
                           vamal privind depozitul provizoriu
    Serviciul Vamal este în drept să stabilească lista mărfurilor care nu pot fi plasate în depozitul provizoriu.
    Articolul 157. Responsabilul de plata drepturilor
                           de import sau de export
    (1) Responsabil de plata drepturilor de import sau de export pentru mărfurile depozitate provizoriu este persoana care le plasează în depozitul provizoriu.
    (2) În cazuri stabilite de legislaţie, încasarea drepturilor de import sau de export poate fi efectuată din contul garanţiei constituite pentru mărfurile depozitate provizoriu.
    Articolul 158. Termenul depozitării provizorii
    (1) Mărfurile se pot afla în depozitul provizoriu cel mult 20 de zile, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Pentru unele categorii de mărfuri, Serviciul Vamal poate stabili un termen mai redus.
    (2) Termenul depozitării provizorii este stabilit de către deţinătorul depozitului provizoriu, de comun acord cu persoana care plasează în depozit mărfurile respective, în funcţie de timpul necesar depunerii declaraţiei vamale şi de specificul mărfurilor. Termenul depozitării provizorii a mărfurilor se indică în declaraţia sumară.
    (3) La solicitarea declarantului sau a brokerului vamal care activează în numele acestuia, organul vamal poate prelungi, cu cel mult 60 de zile, termenul stabilit în declaraţia sumară.
    Articolul 159. Operaţiuni efectuate cu mărfurile
                            aflate în depozit provizoriu
    Mărfurile aflate în depozit provizoriu pot fi controlate de organul vamal. Cu permisiunea organului vamal, pot fi prelevate probe şi mostre de mărfuri.
    Articolul 160. Încetarea depozitării provizorii
    (1) Dacă, pînă la expirarea termenului specificat la art.158 alin.(3), declarantul nu a soluţionat situaţia mărfurilor aflate în depozit provizoriu, acestea se consideră abandonate în favoarea statului şi se valorifică conform legii.
    (2) În cazul în care mărfurile aflate în depozit provizoriu urmează a fi distruse, cheltuielile legate de aceasta sînt suportate de persoana care a plasat mărfurile în depozitul provizoriu. Solidar cu această persoană, la plata cheltuielilor, este şi deţinătorul depozitului provizoriu, cu excepţia cazului cînd depozitul provizoriu este înfiinţat de către organele vamale.
Secţiunea a 25-a
Brokerul vamal
    Articolul 162. Brokerul vamal
    (1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine licenţă pentru activitatea de broker vamal, eliberată de Camera de Licenţiere, şi care, în numele şi pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte operaţiuni vamale. Pentru obligaţia vamală apărută brokerul vamal răspunde solidar cu plătitorul vamal.
    [Art.162 al.(1) modificat prin LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
    (2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.
    (3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.
    Articolul 163. Licenţa pentru activitatea de broker vamal
    (1) Licenţierea activităţii de broker vamal se efectuează în conformitate cu prevederile Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător şi ale prezentului cod.
    (2) Pentru a primi licenţa pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică trebuie:
    a) să deţină în statele de funcţii cel puţin un specialist în domeniul vămuirii;
    b) să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de broker vamal;
    c) să dispună, pentru asigurarea responsabilităţii pentru plăţile vamale calculate, de opt milioane lei sub formă de depozit depus pe contul organului vamal sau sub formă de garanţie bancară eliberată pe numele organului vamal;
    d) să corespundă altor cerinţe prevăzute de lege.
    Articolul 164. Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea 
                            brokerului vamal
    (1) Brokerul vamal este în drept să efectueze, în numele şi pentru terţe persoane, orice operaţiuni de mediere în domeniul vamal.
    (2) În cazul efectuării vămuirii, brokerul vamal îndeplineşte toate cerinţele şi condiţiile legale.
    (3) Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal prevăzute de  lege nu pot fi limitate de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă.
    (4) Brokerul vamal poartă răspundere, în condiţiile prezentului cod, pentru încălcarea legislaţiei în vigoare în cazul în care nu va demonstra că încălcarea se datorează culpei persoanei pe care o reprezintă.
    Articolul 165. Registrul de licenţe ale brokerilor vamali
    Camera de Licenţiere ţine registrul de licenţe ale brokerilor vamali şi asigură publicarea lui periodică în conformitate cu legea.
    Articolul 166. Specialistul în domeniul vămuirii
    (1) De dreptul de a efectua vămuirea în numele brokerului vamal beneficiază specialistul în domeniul vămuirii care deţine atestat de calificare sau diplomă a unei instituţii de învăţămînt acreditate în domeniu (denumit în continuare specialist).
    (2) În cazul în care specialistul efectuează operaţiuni de vămuire în numele brokerului vamal, se consideră că specialistul a fost împuternicit de brokerul vamal, dacă acesta din urmă nu demonstrează contrariul.
    (3) Brokerul vamal nu poate limita obligaţiile specialistului prevăzute de lege.
    (4) Procedura de eliberare a atestatului de calificare, termenul lui de valabilitate, precum şi obligaţiile specialistului sînt stabilite prin lege.
    (5) Atestatul de calificare al specialistului eliberat cu încălcarea condiţiilor stabilite sau eliberat pe bază de date false se anulează.
    Articolul 167. Taxa de eliberare a licenţei, a atestatului
                            de calificare şi taxa de actualizare a
                            valabilităţii lor
    Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea de broker vamal, a atestatului de calificare al specialistului, precum şi taxa de actualizare a valabilităţii lor sînt stabilite de lege.
    Articolul 168.  Informaţia primită de brokerul vamal şi de
                            specialiştii  lui de la persoana pe care o   
                            reprezintă
    (1) Informaţia pe care brokerul vamal şi specialiştii săi o primesc de la persoana pe care o reprezintă poate fi folosită numai în scopurile prevăzute de legislaţia vamală şi de contract.
(2) Informaţia care constituie secret comercial sau alte secrete protejate de lege, precum şi informaţia confidenţială nu pot fi difuzate sau folosite de brokerul vamal şi de specialiştii lui în scopuri personale, nici transmise unor terţe persoane sau autorităţilor publice (în afară de organul vamal), cu excepţia cazurilor stabilite de lege.
   
[Secţiunea 25 în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349; în vigoare 01.01.09]
    [Secţiunea 26 exclusă prin LP267-XVI din 28.07.06 MO138-141/23.12.06, art.686]
Secţiunea a 27-a
Declararea
    Articolul 173. Declararea mărfurilor şi mijloacelor
                           de transport
    Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal.
   
[Art.173 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349; în vigoare 01.01.09]
    Articolul 174. Formele declarării
    (1) Declararea se face în scris, verbal sau prin acţiune prin mijloace electronice sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţie.
    (2) Forma şi procedura de declarare, precum şi informaţiile necesare vămuirii sînt stabilite de Serviciul Vamal.
    Articolul 175. Locul declarării
    (1) Mărfurile, cu excepţia alcoolului etilic nedenaturat (poziţia tarifară 2207), ţigărilor de foi (subpoziţia tarifară 2402 10), trabucurilor şi ţigărilor din tutun (subpoziţia tarifară 2402 20), sînt declarate la organul vamal determinat de Serviciul Vamal. Mijloacele de transport care transportă mărfurile sînt declarate o dată cu acestea, excepţie făcînd cazurile prevăzute la alin.(3).
    [Art.175 al.(1) modificat prin LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
    (2) Navele maritime, fluviale şi aeriene sînt declarate în portul sau aeroportul de plecare sau de sosire, situate pe teritoriul vamal.
    (3) Mijloacele de transport de mărfuri fără încărcătură şi cele de transport de pasageri sînt declarate la momentul trecerii frontierei vamale.
    4) Mărfurile atribuite poziţiilor tarifare 2207, 2710 11 410–2710 11 590 şi  2710 19 310–2710 19 490 se declară sub regim vamal de import la organul vamal amplasat la punctul de trecere a frontierei de stat.
    [Art.175 al.(4) în redacţia LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
    (5) Bunurile persoanelor fizice se vămuiesc de către organul vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat, cu excepţia bagajului neînsoţit şi a mijloacelor de transport. Procedura de vămuire a bunurilor persoanelor fizice se stabileşte de Serviciul Vamal.
    [Art.175 al.(5) introdus prin LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
    Articolul 176. Termenul de depunere a
                           declaraţiei vamale
    (1) Declaraţia vamală este depusă la organul vamal de frontieră în ziua lucrătoare imediat următoare zilei de trecere a frontierei vamale, iar în cazul finalizării regimului vamal de tranzit, în decursul unei zile lucrătoare imediat următoare zilei în care a expirat termenul limită de tranzit acordat.
    [Art.176 al.(1) în redacţia LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
    (2) Persoanele fizice care au bunuri nedestinate comercializării în bagajul de mînă şi în bagajul de însoţire depun, la trecerea frontierei vamale, declaraţie vamală o dată cu prezentarea bunurilor.
    (3) Termenul de declarare a gazului natural şi a energiei electrice importate este din momentul trecerii frontierei vamale pînă la data de 20 a lunii imediat următoare celei de gestiune.
    Articolul 177. Declarantul
   (1) Se numeşte declarant persoana care declară şi prezintă mărfurile şi mijloacele de transport, care întocmeşte şi depune declaraţie vamală în nume propriu sau persoana în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală de către brokerul vamal sau intermediar.
    (2) Declarantul, indiferent de faptul dacă este persoana care trece mărfurile peste frontiera vamală sau este brokerul vamal, execută toate obligaţiile şi este răspunzător de faptele sale, în condiţiile legii.
   
[Art.177 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 178. Obligaţiile şi drepturile declarantului
    (1) Declarantul este obligat:
    a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative;
    b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară;
    c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii;
    d) să plătească drepturile de import sau de export;
    e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni.
    (2) În afară de alte drepturi prevăzute de prezentul cod, declarantul poate, pînă la prezentarea declaraţiei vamale, să efectueze, sub supraveghere vamală, examinarea, măsurarea, cîntărirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi să preleve, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre. Pentru acestea din urmă nu se întocmeşte declaraţie vamală aparte, cu condiţia consemnării lor în declaraţia vamală a mărfurilor.
    Articolul 179. Documentele şi informaţiile suplimentare
                           necesare vămuirii
    (1) Declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.
    (2) Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate.
    (3) Lista de documente şi informaţii suplimentare care trebuie prezentate o stabileşte Serviciul  Vamal.
    (4) Organul vamal este în drept să stabilească termenele de prezentare a documentelor lipsă şi a informaţiilor suplimentare.
    (5) Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine vorbite de colaboratorii vamali.
    Articolul 180. Primirea declaraţiei vamale
    (1) Organul vamal primeşte declaraţia vamală conform procedurii stabilite de Serviciul  Vamal.
    (2) Din momentul primirii, declaraţia vamală devine act juridic.
    (3) Organul vamal nu are dreptul să respingă declaraţia vamală.
    Articolul 181. Rectificarea declaraţiei vamale
    (1) La solicitarea declarantului poate fi efectuată rectificarea unei sau mai multor date din declaraţia pe care a depus-o, acceptată de autoritatea vamală.
    (2) Nu se poate efectua rectificare dacă cererea a fost prezentată după ce organul vamal a întreprins una din următoarele acţiuni:
    a) a informat declarantul că intenţionează să efectueze controlul fizic al mărfurilor;
    b) a constatat inexactitatea datelor a căror rectificare este solicitată;
    c) a acordat liberul de vamă.
    [Art.181 în redacţia LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
   
Articolul 1811. Modificarea declaraţiei vamale
    (1) Organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală.
    (2) În termenul prevăzut la alin.(1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există.
    (3) Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile informaţii obţinute. 
    (4) Organul vamal stabileşte modelul documentului necesar regularizării situaţiei, precum şi instrucţiunile de completare a acestui document.
    (5) În cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.
    (6) Dacă, la controlul ulterior al declaraţiilor, stabileşte, potrivit alin.(3), diferenţe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Sumele plătite în plus la aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează.
    (7) Dacă încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancţiuni contravenţionale ori să sesizeze organele de urmărire penală.
Articolul 1812. Invalidarea declaraţiei vamale la iniţiativa
                             declarantului
    (1) La cererea declarantului, organul vamal invalidează declaraţia deja acceptată dacă declarantul furnizează dovezi că marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător declaraţiei sau dacă, în urma unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regim vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată.
    (2) Dacă cererea de invalidare a declaraţiei este prezentată după ce organul vamal a informat declarantul despre intenţia de a efectua controlul fizic al mărfurilor, această cerere poate fi luată în considerare numai după încheierea controlului fizic.
    (3) Cazurile în care o declaraţie poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă se stabilesc prin Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005.
    Articolul 1813. Invalidarea din oficiu a declaraţiei vamale
    (1) Organul vamal poate lua orice măsuri necesare, inclusiv sechestrarea şi valorificarea mărfurilor, în cazul cînd acestea, după acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în termenul legal sau cînd nu s-a acordat liberul de vamă pentru că:
    a) nu a fost posibilă, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în termenul stabilit de organul vamal;
    b) nu au fost prezentate documentele care trebuiau depuse înainte ca mărfurile să fie plasate sub regim vamal;
    c) nu a fost efectuată sau constituită în termenul legal plata sau garanţia drepturilor de import sau de export, după caz;
    d) există prohibiţii sau restricţii privind mărfurile respective.
    (2) Cazurile, termenele şi condiţiile de aplicare a alin.(1) sînt prevăzute în regulamentul nominalizat la art.1812 alin.(3).
    [Art.1811-1813 introduse prin LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
    Articolul 182. Declaraţia temporară sau incompletă
    Dacă declarantul nu poate, din motive obiective, să depună o declaraţie completă, organul vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul  Vamal, este în drept să-i primească o declaraţie temporară sau incompletă dacă ea conţine datele principale necesare vămuirii şi dacă datele lipsă vor fi prezentate în termenul stabilit.
    Articolul 183. Declaraţia vamală periodică
    (1) Dacă una şi aceeaşi persoană trece periodic acelaşi tip de mărfuri şi de mijloace de transport, organul vamal poate să-i permită depunerea unei singure declaraţii vamale pentru toate partidele de mărfuri şi toate mijloacele de transport care trec frontiera vamală într-o anumită perioadă (declaraţie vamală periodică).
    (2) Cazurile şi procedura de depunere a declaraţiei vamale periodice sînt stabilite de Serviciul  Vamal.
    Articolul 184. Procedura simplificată de declarare
                            a mărfurilor şi a mijloacelor de transport
    Pentru a eficientiza procedura vămuirii, Serviciul  Vamal este în drept să stabilească o procedură simplificată de declarare a mărfurilor şi mijloacelor de transport.
    Articolul 1841. Declararea prin acţiune a mijloacelor
                              de transport auto introduse pe
                              teritoriul  Republicii Moldova
                              de către persoane fizice
    (1) Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art. 20, au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 90 de zile, în regimul vamal de admitere temporară, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) mijloacele de transport auto se află la evidenţă permanentă în alte state;
    b) mijloacele de transport auto ale persoanelor fizice rezidente să fie deţinute în proprietate sau cu drept de folosinţă, fapt confirmat prin actele respective; persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport auto şi să locuiască temporar în Republica Moldova, acestea fiind confirmate prin actele respective; 
    c) mijloacele de transport auto să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova pînă la expirarea termenului acordat, conform regimului vamal de admitere temporară;
    d) mijloacele de transport auto să nu fie folosite pentru transportul de mărfuri şi de pasageri;
    e) în cazul în care persoanelor fizice nerezidente li se acordă un alt regim de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, documentele confirmative se vor prezenta organului vamal în vederea prelungirii termenului de aflare a mijlocului de transport auto în regim vamal de admitere temporară, informaţia respectivă incluzîndu-se în Registrul de stat al transporturilor.
    (2) Nerespectarea condiţiilor stabilite la alin. (1) lit. a)–d) se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.
    (3) Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, care nu au scos de pe teritoriul Republicii Moldova mijloacele de transport auto declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 90 de zile, în regimul vamal de admitere temporară nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova alte mijloace de transport auto în condiţiile alin. (1).
 [Art.1841 introduse prin LP206 din 16.07.10, MO141-144/04.08.10 art.517]

 




Căutare:

Titlu
Content
 
  • Calcularea Accizului la un Autoturism

  • Calcularea Tarifelor Ecologice

  • Calcularea Taxelor Vamale

 

Softul pentru brokeri vamal şi declaranti